Afecțiuni degenerative-reumatice
Unul dintre principalele simptome în afecțiunile reumatologice este umflarea articulațiilor, care apare din cauza acumulării excesive de fluide în țesuturile din jurul articulațiilor. Această umflare poate provoca disconfort și poate limita mobilitatea, afectând astfel activitățile zilnice ale persoanelor afectate.
Umflarea articulațiilor este adesea observată în cazul artritelor, care sunt inflamații ale articulațiilor, dar poate apărea și în urma unor infecții.

Artroza sau Osteoartrita
Artroza sau Osteoartrita reprezintă un proces patologic de tip degenerativ, regăsit la nivelul articulațiilor genunchiului. Acest proces se asociază cu un tablou clinic specific, centrat în jurul unor dureri puternice. Fiind un proces degenerativ, artroza se întâlnește în rândul persoanelor cu vârste înaintate.
Simptomele artrozei:
- Durere la nivelul articulației;
- Rigiditatea articulației (senzația de mișcare dificilă);
- Sensibilitate la durere în zona din preajma articulațiilor afectate;
- Reducerea mobilității în articulațiile afectate;
- Creșterea instabilității articulare;
- Limitarea mișcării;
- În cazuri avansate hipotonie și hipotrofie musculară prin lipsa mișcării.
Riscurile artrozei:
- Întreruperea somnului;
- Creșterea în greutate, prin lipsa mișcării în vederea calmării durerii;
- Scăderea productivității;
- Deformări articulare;
- Scăderea forței musculare prin evitarea activităților fizice;
- Tulburări de locomotie și autoîngrijire.
Gonartroza
- Durere ce se resimte în spatele rotulei, la nivelul unuia sau ambilor genunchi (în gonartroza bilaterală) – durerea este mai puternică la debutul mobilizării articulației și scade pe parcursul continuării deplasării, astfel, mersul pe jos se îmbină perfect cu scopul ameliorării durerii;
- Accentuarea durerii în cazul urcatului pe scări sau mersului pe un plan înclinat, precum și al ridicării unor obiecte grele ce adaugă presiune la nivelul articulației;
- Tumefierea sau umflarea genunchiului – apărută ca urmare a inflamației și acumulării de lichid;
- Sensibilitate exacerbată la nivelul genunchiului – evidențiabilă în timpul zilelor cu temperaturi extreme sau la diferențe de presiune atmosferică;
- Apariția unor sunete de tip cracmente la mobilizarea articulației/articulațiilor.
Manifestările pot apărea izolat sau se pot suprapune, în funcție de stadiul de gonartroză. De asemenea, acestea pot fi diferite de la o persoană la alta, atât din punct de vedere al componenței tabloului clinic, cât și al gradului său de severitate.
Gonartroza – tratament și prevenție:
Intrucât gonartroza este o boala cronică și progresivă, tratamentul este de tip suportiv, astfel că scopul principal este reducerea simptomatologiei neplăcute pe cât de mult posibil. Există mai multe abordări terapeutice:
- Tratamentul medicamentos – antiinflamatoare și/sau antialgice
- Orteza medicală de genunchi – folosită pentru a stabiliza articulația și a îmbunătăți biomecanica genunuchiului
- Electroterapia – are scopul de a reduce inflamația locală și ameliorează durerea;
- Kinetoterapia – utilă pentru întărirea musculaturii membrelor inferioare și stabilizarea articulației în mod implicit; sunt recomandate programe de exerciții (evitând suprasolicitarea) articulației; pot fi folosite cu succes mobilizări pasive, pasivo-active, exerciții efectuate la sol, pedalare, dar în nici un caz genuflexiuni cu greutate;
- Intervenția chirurgicală – reprezintă metoda de ultimă instanță și se optează pentru ea atunci când riscurile intervenției sunt mult depășite de beneficiile aduse.
Chiar și în prezența unei scheme terapeutice, fie ea medicamentoasă, chirurgicală sau de altă natură, metodele de prevenție rămân un standard al îmbunătățirii calității vieții și prevenției evoluției nefavorabile a afecțiunii.
Metodele profilactice constau în:
- Scăderea în greutate (atunci când kilogramele în plus au contribuit sau contribuie la adaugărea unei presiuni suplimentare la nivelul genunchilor);
- Adoptarea unui stil de viață sănătos, format dintr-o dietă bine pusă la punct și o rutină de exerciții fizice ajustată la nevoile și posibilitățile personale;
- Evitarea activităților care pot agrava starea gonartrozei – efort intens
- Purtarea încălțărilor confortabile și utilizarea suporților plantari (talonetele)- dacă este necesar.
În concluzie, gonartroza este o boala cronică, progresivă, ce nu se poate vindeca, dar care se poate fi ținută sub control cu ajutorul terapiei de susținere. Metodele de prevenție pot fi aplicate chiar și în lipsa simptomatologiei din gonartroză, cu scopul scăderii riscurilor de evoluție nefavorabilă a bolii. De asemenea, prin intermediul opțiunilor terapeutice, simptomatologia neplacută poate fi ameliorată și calitatea vieții poate fi una bună.
Coxartoza
Coxartoza – este o afecțiune fecvent întâlnită, diagnosticată în principal la pacienții din grupa de vârstă medie și seniori, ca o patologie degenerativ-distrofică a articulației șoldului. Coxartroza, ale cărei simptome în stadiile tardive se manifestă sub forma rigidizării articulației, atrofiei musculare a zonei afectate, combinată cu o scurtare a membrelor, se dezvoltă într-o manieră treptată, pe o perioada de câțiva ani.
La această afecțiune, articulația își pierde din ce în ce mai mult locul, se formează depuneri osoase de-a lungul marginilor, iar particulele de abraziune provoacă dureri repetate. Pierderea cartilajului are ca rezultat o rigiditate mărită a articulației. Totodată apar dureri, ele fiind la început asociate cu mișcarea de după perioada de inactivitate și stres. Mai târziu, durerile apar și în timpul nopții și în stările de repaus, ceea ce duce la o limitare din ce în ce mai mare a intervalului de mers și, în final, la o reducere a calității vieții.
Stadiile coxartrozei sunt stabilite în funcție de simptomele manifestate după cum urmează:
- Coxartroza de gradul I: durere articulară periodică după efectuarea anumitor activități fizice (alergat, mers) care se remite în condiții de repaus.
- Coxartroza de grad II: durere de intensitate moderată care iradiază la nivelul coapsei și în zona inghinală și persistă în condiții de repaus;
- Coxartroza de grad III: durere intensă, persistentă chiar și pe parcursul nopții cu difuzare la nivelul membrului inferior și este însoțită de pierderea mobilității pacientului; membrul de pe partea afectată este vizibil scurtat iar bolnavul trebuie să se aplece în față în timpul mersului pentru a deplasa centrul de greutate la nivelul articulației indemne.
Poliartrita reumatoidă
Poliartrita reumatoidă – este o afecțiune autoimună care afectează articulațiile.
Se estimează ca apare la 1% din populație în decursul vieții și se încadrează la categoria de boală autoimună, deoarece sistemul imunitar „vede” celulele proprii (în acest caz, articulațiile) drept un invadator care trebuie eliminat. Dacă în cazul bolii artrozice, simptomele apar în urma solicitării articulațiilor, la poliartrita reumatoidă acestea apar ca urmare a unei inflamații primare a unor articulații anterior normale.
În poliartrita reumatoidă, articulațiile sunt afectate simetric, insemnând că dacă mâna dreaptă este afectată, cel mai probabil va fi și cea stângă.
Cele mai afectate articulații sunt:
- articulația pumnului;
- articulațiile degetelor;
- articulația cotului;
- articulația gleznei.
Stabilirea diagnosticului de poliartrită reumatoidă se realizează pe baza unei anamneze complete, a unei evaluări clinice și paraclinice amănunțite. În cadrul anamnezei, medicul reumatolog află cum și când au debutat simptomele, cum se manifestă acestea, pentru a putea pune un diagnostic clar.
La examenul clinic, se observă aspectul articulațiilor, dacă sunt tumefiate, dacă prezintă edeme sau dacă nodulii reumatoizi sunt prezenți. Examenul paraclinic se efectuează în funcție de recomandările medicului.
Pot fi recomandate:
- hemograma;
- dozarea proteinei C reactive;
- dozarea fibrinogenului;
- dozarea VSH-ului (viteza de sedimentare a hematiilor);
- radiografia;
- RMN;
- dozarea anticorpilor: factorul reumatoid, anticorpii anti peptid ciclic citrulinat.
Tratament:
Poliartrita reumatoidă este o afecțiune cronică. Din acest motiv, principalul scop al tratamentului constă în reducerea simptomelor și întarzierea evoluției. Se recomandă respectarea unei alimentații echilibrate și a duratelor de repaus, realizarea unor exerciții fizice indicate de catre kinetoterapeut, precum și urmarea unui tratament medicamentos.
Alimentația:
Este recomandat a urma o dietă echilibrată din punct de vedere nutrițional, din care să nu lipsească proteinele, glucidele, lipidele, vitaminele și mineralele. În prezent, nu există o dietă specială recomandată persoanelor cu poliartrită reumatoidă. Cu toate acestea, este indicată înlocuirea cărnii de pasăre sau porc cu peștele. Acesta conține cantități crescute de acizi grași polinesaturați (acidul alfa linoleic și acidul eicosapentaenoic), care contribuie la scăderea secreției de prostaglandine inflamatorii. Așadar, simptomele pot fi parțial reduse.
Exercițiile fizice și repausul
Medicul specialist poate recomanda efectuarea unor exerciții fizice, în funcție de articulațiile afectate și de toleranța pacientului. De cele mai multe ori, sunt indicate exercițiile pasive, cât și exercitii în izometrie, contracții musculare fară mobilizare articulară. Scopul acestora este de a nu se realiza contracția musculaturii pe parcursul mișcărilor și de a crește tonusul muscular.
Este bine ca exercițiile active (specifice fiecarei articulații sau chiar mersul) să fie efectuate moderat, fară a utiliza greutăți. Este indicat ca exercițiile să fie realizate cu atenție, pentru a evita întinderile musculare și a nu pune presiune pe articulații